INTRODUCERE
Asistenţa socială este o componentă esenţială a securităţii sociale reprezentată de un sistem de norme juridice prin care se pun în aplicare măsurile de protecţie şi acordare a unor prestaţii familiilor cu copii, diferitelor categorii de minori şi bătrâni, persoanelor cu handicap şi altor beneficiari, suportate, după caz, din bugetul de stat sau bugetele locale.
Protecţia socială conduce la o cultură a dependenţei, indivizii se sprijină în întregime pe ajutorul din partea statului şi nu mai depun efort propriu. Asigurarea protecţiei sociale este costisitoare, implică un aparat birocratic imens, descurajează spiritul de auto-ajutorare şi conduce la comportamente indezirabile social.
Dependenţa de stat şi de serviciile de protecţie socială oferite de acesta reprezintă „faptul că persoanele respective depind de alte persoane sau instituţii atunci când nu este necesar, dependenţa lor fiind voluntară” În acest context problema dependenţei este una de natură morală, persoana în cauză este considerată nepotrivită din punct de vedere moral.
Cercetările realizate de Dean şi Taylor-Gooby în Marea Britanie relevă faptul că atitudinea dominantă a populaţiei este favorabilă dependenţei copiilor şi bătrânilor şi defavorabilă dependenţei şomerilor şi părinţilor singuri faţă de beneficiile oferite de stat. De altfel, Alcock (1997) indică faptul că dependenţa vârstnicilor atât de resursele financiare furnizate de fondurile de asigurări, cât şi de îngrijirea oferită de anumite persoane este în mare parte indusă de politicile sociale. Acestea cresc adesea dependenţa şi neagă autonomia acestora furnizând servicii de suport inadecvate, plecând de la premisa că bătrânii nu sunt capabili să îşi poarte singuri de grijă.
Titmuss (1963) vorbeşte de existenţa mai multor cauze ale dependenţei care duc la existenţa mai multor tipuri de dependenţă. Există astfel o dependenţă naturală, în această categorie fiind inclusă dependenţa prezentă în copilărie sau la bătrâneţe. Există, de asemenea, o dependenţă produsă de incapacităţi şi boli fizice şi psihice. La acestea se adaugă dependenţa determinată de factori sociali şi culturali, care este creată de om şi care constituie sursa majoră a instabilităţii în satisfacerea nevoilor de bază. Această categorie include dependenţa produsă de şomaj, de pensionarea obligatorie, cea produsă de blocarea intrării pe piaţa muncii a tinerilor. Autorul arată că acest ultim tip de dependenţă a crescut în dimensiune şi în semnificaţie în ultimul secol.
Dependenţa faţă de instituţiile care acordă suport social a constituit un subiect fierbinte de discuţie în cadrul politicilor sociale. Criticile liberale şi conservatoare la adresa fenomenului afirmă că beneficiile sociale oferite celor aflaţi în sărăcie au efect asupra motivaţiei şi comportamentul celor care le primesc, ducând la reducerea iniţiativei personale şi la scăderea motivaţiei pentru muncă (Marsland, 1996). În această situaţie individul devine dependent de beneficiile pe care le obţine şi nu mai doreşte să îşi îmbunătăţească situaţia în care se află pentru a nu pierde ajutorul pe care îl primeşte. În plus, o perioadă prelungită de dependenţă duce la scăderea capacităţii de muncă şi de integrare profesională a individului. Alte critici se îndreaptă împotriva faptului că persoanele dependente nu caută alte soluţii de rezolvare a problemelor pe care le au, ci acceptă pasiv ceea ce le oferă sistemul de protecţie socială (Goodin, Schmidt, 1998). Sistemele de protecţie socială generoase, nu încurajează iniţiativa individuală motivaţia pentru muncă, ci creează premisele apariţiei unei „culturi a dependenţei în cadrul căreia oamenii se bizuie mai degrabă pe suportul statului decât pe propriul lor efort” (pag. 133). Astfel, cultura dependenţei are la bază valori ca lipsa de responsabilitate pentru bunăstarea personală şi lipsa de iniţiativă şi de autonomie individuală, care fac ca utilizarea beneficiilor oferite de serviciile de asistenţă socială să fie considerată o stare normală şi o soluţie pe termen lung pentru rezolvarea problemelor financiare.
Protecţia socială conduce la o cultură a dependenţei, indivizii se sprijină în întregime pe ajutorul din partea statului şi nu mai depun efort propriu. Asigurarea protecţiei sociale este costisitoare, implică un aparat birocratic imens, descurajează spiritul de auto-ajutorare şi conduce la comportamente indezirabile social.
Dependenţa de stat şi de serviciile de protecţie socială oferite de acesta reprezintă „faptul că persoanele respective depind de alte persoane sau instituţii atunci când nu este necesar, dependenţa lor fiind voluntară” În acest context problema dependenţei este una de natură morală, persoana în cauză este considerată nepotrivită din punct de vedere moral.
Cercetările realizate de Dean şi Taylor-Gooby în Marea Britanie relevă faptul că atitudinea dominantă a populaţiei este favorabilă dependenţei copiilor şi bătrânilor şi defavorabilă dependenţei şomerilor şi părinţilor singuri faţă de beneficiile oferite de stat. De altfel, Alcock (1997) indică faptul că dependenţa vârstnicilor atât de resursele financiare furnizate de fondurile de asigurări, cât şi de îngrijirea oferită de anumite persoane este în mare parte indusă de politicile sociale. Acestea cresc adesea dependenţa şi neagă autonomia acestora furnizând servicii de suport inadecvate, plecând de la premisa că bătrânii nu sunt capabili să îşi poarte singuri de grijă.
Titmuss (1963) vorbeşte de existenţa mai multor cauze ale dependenţei care duc la existenţa mai multor tipuri de dependenţă. Există astfel o dependenţă naturală, în această categorie fiind inclusă dependenţa prezentă în copilărie sau la bătrâneţe. Există, de asemenea, o dependenţă produsă de incapacităţi şi boli fizice şi psihice. La acestea se adaugă dependenţa determinată de factori sociali şi culturali, care este creată de om şi care constituie sursa majoră a instabilităţii în satisfacerea nevoilor de bază. Această categorie include dependenţa produsă de şomaj, de pensionarea obligatorie, cea produsă de blocarea intrării pe piaţa muncii a tinerilor. Autorul arată că acest ultim tip de dependenţă a crescut în dimensiune şi în semnificaţie în ultimul secol.
Dependenţa faţă de instituţiile care acordă suport social a constituit un subiect fierbinte de discuţie în cadrul politicilor sociale. Criticile liberale şi conservatoare la adresa fenomenului afirmă că beneficiile sociale oferite celor aflaţi în sărăcie au efect asupra motivaţiei şi comportamentul celor care le primesc, ducând la reducerea iniţiativei personale şi la scăderea motivaţiei pentru muncă (Marsland, 1996). În această situaţie individul devine dependent de beneficiile pe care le obţine şi nu mai doreşte să îşi îmbunătăţească situaţia în care se află pentru a nu pierde ajutorul pe care îl primeşte. În plus, o perioadă prelungită de dependenţă duce la scăderea capacităţii de muncă şi de integrare profesională a individului. Alte critici se îndreaptă împotriva faptului că persoanele dependente nu caută alte soluţii de rezolvare a problemelor pe care le au, ci acceptă pasiv ceea ce le oferă sistemul de protecţie socială (Goodin, Schmidt, 1998). Sistemele de protecţie socială generoase, nu încurajează iniţiativa individuală motivaţia pentru muncă, ci creează premisele apariţiei unei „culturi a dependenţei în cadrul căreia oamenii se bizuie mai degrabă pe suportul statului decât pe propriul lor efort” (pag. 133). Astfel, cultura dependenţei are la bază valori ca lipsa de responsabilitate pentru bunăstarea personală şi lipsa de iniţiativă şi de autonomie individuală, care fac ca utilizarea beneficiilor oferite de serviciile de asistenţă socială să fie considerată o stare normală şi o soluţie pe termen lung pentru rezolvarea problemelor financiare.
CUPRINS
Introducere.................................................................................................................2
Capitolul 1: AJUTORUL SOCIAL..........................................................................4
1.1 Cadrul legislativ şi caracteristici.......................................................................4
1.2 Beneficiarii ajutorului social.............................................................................5
1.3 Condiţii de acordare şi nivelul venitului minim garantat.............................8
1.4 Stabilirea şi plata ajutorului social.................................................................10
1.5 Obligaţiile titularilor şi beneficiarilor de ajutor social.................................13
1.6 Metodologia de acordare.................................................................................15
1.7 Ajutorul social- suport pentru famile.............................................................18
Capitolul 2: ALTE CATEGORII DE AJUTOARE SOCIALE..........................20
2.1 Ajutorul pentru încalzirea locuintei...............................................................20
2.2 Ajutorul social care se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu.......................................................................................................................................28
2.3 Alocaţia pentru copiii nou-născuţi..................................................................30
2.4 Ajutoarele de urgenţă......................................................................................34
2.5 Ajutorul de deces..............................................................................................35
Capitolul 3: DEPENDENŢA DE ASISTENŢA SOCIALĂ
ŞI AJUTORUL SOCIAL.......................................................................................37
Capitolul 4: ASISTENŢA SOCIALĂ ŞI PROBLEMELE
ÎN MEDIUL RURAL……………………………...........................................…44
CONCLUZII………………...............................................................................….47
BIBLIOGRAFIE……..........................................................................…………..48
Pentru detalii, imi puteti scrie pe adresa de mail gostian.gostian@gmail.com. Pret 250 lei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu